Legea

20 septembrie 2015,ora 12:31,parohia Coslada

  Tu Doamne plătești la fiecare după merit am repetat cu psalmul de azi. Și în apocalipsă se spune aceasta, este și ceea ce sfântul Paul a scris în această carte către romani. Ne-am putea pune această întrebare pe care a pus-o sfântul Petru la Isus: cine se poate mântui? Prin propriile puteri nu, dar am încredere în milostivirea lui Dumnezeu și aceasta pentru că Isus este darul nemăsurat pe care Tatăl ni l-a făcut. Paul a mai spus în altă scrisoare a sa: dacă a fost o abundență de păcate și harul Domnului a fost din belșug. Dacă pentru un singur om au murit toți, tot prin unul singur o să fim mântuiți, desigur cei care vor accepta mila Domnului. Aceasta nu se impune.Acest har de mântuire este un cadou al lui Dumnezeu,ni-l dă gratis fără să ceară nimic în schimb, trebuie doar să-l accepți.

  Sfântul Paul spune așa cum zicea și Ioan Botezătorul când a început să predice că securea este la baza copacului și că Dumnezeu o să vină ca un judecător neiertător. Avea dreptate. Aceasta dacă Dumnezeu trebuie să împartă dreptatea după legile omenești. Minunea de care pomenește sfântul Paul este că bunătatea Domnului este cea care ne împinge către convertire și aceasta este deasupra oricărei judecăți.

  Cine o să-l salveze pe om, cine este drept în fața Domnului?

  Ioan Botezătorul a văzut că Isus începea a predica diferit de cea ce spunea el. Era o predică ce invita la convertire cu bucurie pentru că sosea împărăția lui Dumnezeu. Ioan a început să se îndoiască dacă Isus este Mesia sau nu. O îndoială atât de mare încât  în momentul în care era închis acesta trimite doi din discipolii săi să-l întrebe pe Isus: ești tu sau trebuie să așteptăm pe altul? Isus vine cu un discurs evanghelic, adică de bunăvestire, de veste bună pentru acele suflete obosite, neliniștite care nu mai rezistă sub povara păcatului. Acestea erau după cum spuneau legile lui Moise, după leviți, după legile templului, după rabini bune de plată sau puncte negre care nu se puteau șterge decât prin pedeapsă. Isus vine și le spune fariseilor, atât de meticuloși în respectarea riturilor, în respectarea legilor.  

   La zeciuiala din mentă și din grâu, cea mai mică abatere era urmărită. Dreptatea și demnitatea omului însă nu aveau importanță.Se pierdeau în lucruri fără importanță și uitau de cele cu adevărat importante cum sunt cele ale sufletului în fața lui Dumnezeu. Se înfruntă cu ei, unul îi spune: și noi greșim? Era un om al legii. Între ei erau și farisei cu frica de Dumnezeu, persoane bune dar Isus încerca să-i lumineze, să le arate ce este cu adevărat important în relația cu Tatăl. Această relație trebuie să se bazeze pe adevăr, să poți sprijini inima pe umerii lui Isus. El însuși spunea: veniți la mine toți cei obosiți și sătui de jugul omenesc.V-au încărcat pe umeri legi și precepte, cu norme imposibil de urmat dar nu vă ajuta nici măcar cu un deget. Ne place  vedem să imaginea bunului păstor, de fapt printre primele care au fost pictate cu Isus. Este când acesta duce pe umeri oaia rănită, obosită, pierdută. Isus este întotdeauna gata să te ducă, ești tu acela care decizi dacă vrei sau nu.

  Cine poate să te reprezinte în fața Tatălui pe tine, un păcătos, ca un om drept și curat? Nu ai fost niciodată curat și nici drept în măsura în care să poți sta în picioare în fața lui Dumnezeu. Ne naștem în păcat, deja venim cu un defect din fabrică. Numai Isus te poate prezenta Tatălui ca inocent, fără păcat, el te-a curățat de aceste rele când era pe cruce. Pentru aceasta îl iubim și avem încredere în el. Nu se poate să trădezi pe cineva care și-a dat viața pentru tine. Cei care l-au crucificat aveau dreptate, desigur după legile omenești. Dreptatea și judecata lui Dumnezeu însă nu funcționează așa.Legea lui Dumnezeu este să-l asculte pe criminal și să-i spună: azi o să fi cu mine în împărăția cerurilor. Aceasta este justiția lui Dumnezeu.

 Aceste versete din scrisoarea lui Paul către romani este animată de disputele pe care le aveau discipolii creștini care veneau din sânul poporului iudeu și cei care veneau din zona păgână. Era greu de digerat de către creștinii iudei că și alte popoare se pot mântui, popoare care nu au fost alese de la început ca fiind cel ales de Domnul. Nu puteau să-și dea seama în ce consta bunătatea lui Dumnezeu. Dacă s-a ales un singur popor la început nu a fost ca acesta să fie unicul moștenitor al raiului ci pentru ca în acest popor să se manifeste mesajul lui Dumnezeu. Și aceasta pentru toată umanitatea și de-a lungul întregii istorii. Toți oamenii încap în brațele largi ale lui Dumnezeu, trebuie numai să te lași îmbrățișat. A fost poporul iudeu ales să ducă cunoașterea lui Dumnezeu în toată lumea, și acest lucru este demn de laudă, dar să nu uităm că același popor a fost constant de asemenea în a fi rebel față de cel care le purta atâta grijă. Atunci de ce te opui ca alții să vina și să facă parte din cei mântuiți? Cine ești tu ca să poți decide aceasta? Istoria de mii de ani ca popor ales nu te pune pe scaunul judecătorului, Dumnezeu are planul lui.Toate sufletele care vor să se mântuiască trebuie să aibă posibilitatea să o facă.

  Convertirea, cum spune sfântul Paul începe prin umilință. Cine sunt eu ca să mă viziteze Domnul? Oare am mai multe drepturi pentru că fac parte dintr-o biserica sau alta? Totul este dar de la Dumnezeu,să nu-l risipim pe dispute că cine este din poporul lui și cine nu. Toți suntem chemați, fiecare pe limba și după înțelegerea lui, cine sunt eu să spun care este și care nu este poporul lui Dumnezeu? Cine poate fi atât de sigur pe el că face parte din poporul ales și să nu ai milă de ceilalți, indiferent de țara de unde vine și religia care o are? Dacă Domnului i s-a făcut milă de mine nu pot judeca lucrarea lui în cealaltă persoană. Toți oamenii sunt așa ca și mine, fii lui Dumnezeu. El ne-a modelat din lut și ne-a dat viata la toți, nu mă pot ridica peste ceilalți frați ai mei numai pentru că eu am avut norocul să cunosc istoria poporului lui Dumnezeu. Sunt mulți care nu au avut această șansă. Sunt sigur că și pentru ei Tatăl are pregătită calea.

  Să trăim aceasta convertire ca un adevăr suprem. Să nu ne facă aceste legi și rituri care sunt toate omenești să ne pierdem în lucruri minuscule, fără nici o importanță în fața lui Dumnezeu și să le uităm pe cele importante: iubirea de aproapele și umilința. Domnul caută suflete avide de amorul său flămânde de pace și milă.

    Juan Bernardo, preot