Facă-se

8 septembrie 2015 ora 20:27,Parohia Coslada 
  Prima lectură a sărbătorii nașterii Sfintei Fecioare Maria, din scrisoarea sfântului Paul către romani ne explică ce vrea să facă Dumnezeu cu noi, care sunt planurile în ceea ce privește umanitatea, creația lui. Ar fi bine să medităm măcar un moment dimineața și unul seara și să spunem răspicat: sunt fiul lui Dumnezeu. Și aceasta cu tot ce implică, nu numai că Dumnezeu să ne iubească așa ca un tată ce este ci că suntem moștenitorii lui împreuna cu Isus Cristos. Sunt mulți creștini care încă nu cred aceasta.   Mulți cred că la moarte vor urca la ceruri imaginându-și scenarii în culori frumoase în care sunt incluși ei cu toți cei dragi. Desigur, dușmanii tăi nu au ce căuta acolo. Raiul înseamnă de fapt a moșteni împreună cu Isus ca fii ai lui Dumnezeu prin adopție ce suntem. Tatăl ne-a acceptat deja ca frați mai mici ai lui Cristos așa că moștenirea împărăției lui Dumnezeu se va împărți în mod egal între mine și Isus că doar suntem frați. Este norocul nostru, ne-a venit prin grație pură, n-am făcut nici un efort pentru aceasta. Ne-a venit din dragostea nemăsurată a Tatălui, din milostenie către noi.
  Știm, spune sfântul Paul că toți care îl iubesc pe Dumnezeu tot ce vine în viața lor, bun sau rău îi ajută spre binele lor. De câte ori ne plângem de cât de rău ne merge în viață. Nu trebuie să mă uit în spate, ajunge să-l văd pe cel din stânga și din dreapta mea și-o să văd cum suferința li se citește pe față și pare că nu se mai termină. Sunt persoane care dau impresia că au venit în aceasta viață numai ca să sufere. Încă din burta mamei erau supărați.   Cei ce-l iubesc pe Dumnezeu toate necazurile îi fac mai tari, mai buni. Adună suferințele la cele ale lui Isus Cristos, cum spune sfântul Paul și așa vei adăuga la cruce ceea ce lipsea. Dacă eu mă încorporez la Isus trebuie să aduc și eu suferințele mele și să le pun lângă ale lui. În acest fel durerile mele, luptele pe care le-am pierdut, suferințele nu cad într-o prăpastie și se pierd inutil. Pentru atei chiar moartea lui Isus a fost inutilă cu toată suferința ei cu tot. Dar nu este așa, Dumnezeu ține cont de toate acestea, pentru el totul este vizibil, totul contează, totul îl convertește în bine. Pentru aceasta, speranța creștinilor nu este înțeleasă de păgâni, pentru că pe deasupra tuturor furtunilor care par să-ți răvășească viața, Domnul știe să pună lucrurile la punct.
  Va trebui să suferim numai pentru că suntem creștini, pentru că dăm mărturie, o să fim respinși de societate în majoritate păgână. Păgâni botezați aproape toți. Cu încrederea că Dumnezeu este tatăl meu și că lui nu-i scapă nimic din vedere toate acestea ni se par mai ușoare.   Îmi amintesc de când eram tânăr, era un desen cu un ochi în mijlocul unui triunghi care te speria, părea ochiul unui Dumnezeu polițai. La copii chiar așa le și spunea, că Dumnezeu vede totul și că o să te pedepsească. Acum spun: ce bine că mă vede pentru că mă cunoaște și mă iubește. Cine mă iubește înainte de a mă cunoaște nu-mi dă atâta siguranță, când o să-mi descopere defectele mă va trăda. Statura care, pentru cel care mă iubea fără să mă cunoască era înaltă la început se micșorează cu trecerea timpului pentru că mă descoperă și nu tot ce apare nou îi place. În schimb, tatăl ceresc mă cunoaște încă dinainte de a mă naște. El m-a țesut în sânul matern, îmi cunoaște și cel mai întunecos colț al sufletului. Știe din ce material sunt făcut și știe de asemenea și cine mă înconjoară, știe tot itinerarul meu prin lumea aceasta, cu coborâri și suișuri. Pentru aceasta mă încred în el.
   Dumnezeu i-a chemat pe toți conform destinului fiecăruia. Imaginează-ți că tu ești unica persoană din toată creația, ești numai tu singur. Îți dai seama câtă grijă îți poartă tatăl fiind unicul lui fiu. Chiar așa și este. Pentru lume suntem o masă de oameni, o sumă de indivizi care oricum nu contează ca persoane luate separat ci numai ca sumă, ca popor cum se mai spune. Eu nu sunt cetățean, nu fac parte dintr-o sumă, sunt o persoană. Închipuie-ți că Dumnezeu te-a ales doar pe tine ca să fi imaginea lui pe pământ, a fiului său .Te-a modelat după original care este El, ești doar fiul lui. Să nu uiți niciodată acest lucru. Ești fiul lui Dumnezeu. Suntem ca și o icoană a lui Isus Cristos, o imagine care atunci când s-a terminat de pictat este o reflexie în oglindă a gloriei lui Dumnezeu. Ne-au pictat așa în momentul botezului atunci când am devenit cetățeni ai împărăției. Cu degetul lui Dumnezeu am fost pictați, cu spiritul său sfânt, avem exact aceeași imagine cu Isus Cristos. Ieșim după botez cu imaginea lui Isus, mort și înviat, imaculat. Dar începi să te pătezi, așa cum icoane deosebit de frumoase, care de secole odihnesc prin biserici se degradează și trebuie restaurate. Este ceea ce face Dumnezeu cu noi, el ne restaurează cu Duhul Sfânt, icoana ești tu, pentru că vrea să se vadă în tine ca într-o oglindă, să-și vadă imaginea lui în toată splendoarea.
   Ne murdărim cu tot ce-i în jur, cu afacerile lumii, cu furcile ei caudine și umorul negru, cu temerile și isteriile ei. Noroc cu Domnul care cu spiritul său ne curățește neobosit pentru că el vrea să se vadă în mine ca într-o oglindă, curată. Aceasta oglindă ești tu, Dumnezeu te-a făcut ca să se vadă pe el, în tine. Așa cum se uită soțul în ochii soției, se caută pe el. Exact așa și chiar mai mult, infinit mai mult este relația noastră cu Dumnezeu. Când te trezești îți dai seama că tatăl tău n-a dormit, a stat treaz tot timpul, privindu-mă cum dorm, numărându-mi firele de păr.   Pe mulți i-a ales Dumnezeu ca să fie imaginea fiului său pentru ca Isus să fie cel mai mare dintre frați. Atâta s-a înfrățit cu noi că ne-a făcut inclusiv o transfuzie de sânge, cel care l-a vărsat pe cruce. Este sacrificiul pe care îl face în fiecare liturghie, aceea de a se lăsa mâncat și băut. Prin împărtășire te unești atâta cu Cristos încât carnea lui devine carnea ta. Suntem consanguini cu Isus. Putea să nu ne lase eucaristia caz în care, am fi fost doar copii înfiați dar acum prin comuniune cu el suntem frați de sânge.
   Credeți că totul este scris? Destinul da, modelul de urmat la fel, proiectul este prezentat, dar prin libertatea care mi-a fost dată pot să accept sau să-l resping. Avem o libertate destul de restrânsă deoarece cu atâtea lucruri din lumea aceasta care ne înconjoară este foarte greu să accepți numai ce este bun și să refuzi tot ce nu corespunde. Există totuși un punct în care ești numai tu și Dumnezeu, moment în care nu trebuie să spui decât ce a spus Maria: facă-se voia ta. Facă-se după planul pe care tu l-ai făcut, nu după proiectul pe care eu îl am în minte.   Pe cei care ne-a chemat ne justifică. Ne justifică după justiția lui Dumnezeu, atunci când eu sunt păcătos Cristos moare pentru mine. Și uite așa  Dumnezeu mă declară inocent. Pentru aceasta a murit fiul său pe cruce.
  Dreptatea umană este revendicativă ,de cele mai multe ori se plătește după merit, poate fi cu o medalie sau cu o pedeapsă, după cum se crede că meriți. Dumnezeu nu ne plătește după cum merităm, după păcatele noastre, el ne plătește așa cum un tată o face cu fiul său. Așa ne face drepți cum era Iosif, un om drept care înaintea lui Dumnezeu pășea ascultător. Prin aceasta el respecta deja porunca lui Dumnezeu de al iubi pe aproapele tău ca pe tine însuți, pentru aceasta nu a denunțat-o pe Maria. Legea spunea că trebuia să o condamne pe femeia adulteră, să fie omorâtă cu pietre. Cum să nu ierți când cel de lângă tine păcătuiește exact ca tine din cauza slăbiciunii cărnii din care suntem făcuți toți. Așa este dreptatea lui Dumnezeu, indiferent cu ce ai greșit el te iartă știind chiar că o să păcătuiești din nou.
  Aud de multe ori creștini spunând când este o problemă de rezolvat în familie sau între prieteni că Dumnezeu a făcut dreptate pedepsindu-l pe unul sau pe altul. Domnul nu pedepsește niciodată, el întotdeauna plătește cu bine pentru relele pe care le faci. Cum poți numi pedeapsă o nuia dată peste mâna copilului care este pe punctul de a-și face ceva rău? Unde ar fi iubirea ta față de el dacă nu l-ai corecta?  Isus spune: binecuvântează-l pe cel care te blestemă, roagă-te pentru cel care te urăște, celui care vrea să-ți facă rău nu-i rezista ,lasă-l să facă, nu-i plăti cu aceeași monedă. Avem deja biletul pentru viața eternă, nu ne-a costat nimic, este gratis, ești moștenitor al împărăției prin grația lui Dumnezeu. Poți să mergi până la final sau să cobori la una dintre stații sau chiar să nu urci deloc în tren. Câți botezați sunt cu biletul în mână care nu iau trenul, mulți dintre ei din vina părinților care nu-i învață încă de mici și nu-i obișnuiesc pe copii cu biserica. Toți aceștia au ca punct final al călătoriei moartea. Moartea sufletului.
 Maria este poarta umanității, este cea care a adus lumina, pe pruncul Isus, soarele acestei lumi. Ce mare serviciu a făcut această femeie oamenilor când a spus: aici este sclava ta, facă-se voia ta. S-a făcut sclava lui Dumnezeu și a oamenilor în același timp. Domnul Isus în toată măreția lui s-a pus și el în serviciul tău, este sclavul tău, a murit ca și un sclav ,pentru tine .  Să cerem ajutorul Mariei, speranța noastră care cu acceptul ei așteptat cu multe secole înainte de nașterea lui Cristos și alte secole după el ne poate duce până la punctul maxim al creației. Viața veșnică.
 
   Juan Bernardo, preot