Cere

8 octombrie 2015,ora 19:20,Parohia Coslada.
  În prima lectură din profetul Malahia, întâlnim o întrebare, foarte serioasă.Și-o pun atât cei care nu cred cât și cei care și-au pierdut credința, cum dealtfel ne-o punem și noi. Câteodată, când ne contemplăm propria noastră realitate, propria viață, când vedem că nu avansăm cu nici un chip, când vedem ce se întâmplă în lume cu războaiele ei, cu vanitățile și orgoliul ei, când se calcă unul pe altul cu tot ce este corupt în sufletul omenesc ,ne putem și noi întreba: la ce servește să apelăm la Dumnezeu? Nu ne aude. În gândirea evreilor,în vechiul testament, binecuvântarea lui Dumnezeu o înțelegeau ca bogăție și sănătate.Să ai mulți copii, sănătoși și abundență de bunuri. Apare însă cartea lui Iov, care se întreabă și apoi spune: omul rău trăiește bine, iar mulți care sunt drepți și credincioși sunt săraci, bolnavi, trăiesc în mizerie. Dumnezeu are grijă să le facă fără încetare nedreptăți. Cum poate să fie așa? Spune mai departe profetul, că totuși Dumnezeu nu lasă fără pedeapsă acțiunile oamenilor. Însuși Isus Cristos a trăit această realitate. L-a rugat pe Domnul spune cartea către evrei ,cu strigate și lacrimi ca să-l scoată din necazul în care se găsea. Curios lucru adaugă apostolul și spune: Domnul l-a ascultat în tulburarea lui. Este adevărat. Isus a trebuit să treacă prin necazul de care voia sa se elibereze. Tatăl l-a ascultat iar răspunsul i l-a dat după aceea, nu în acel moment. Noi, creștinii privim înspre viața veșnică.
  Pentru viața de pe pământ, de zi cu zi, cerem ca pacea să fie un semn de binecuvântare. De ce nu ne-o dă?   În evanghelia de azi Isus ne spune: cereți și o să primiți. Cereți însă cu insistență. În alt moment ne spune:nu folosiți multe cuvinte când vă rugați, tatăl vostru știe de aveți nevoie. Ce vrea Tatăl, este să avem o inimă filială, ascultătoare. Noi în schimb continuăm să ne întrebăm, când citesc aceasta pagina și eu mă întreb. Doamne, noi iți cerem zilnic încă din prima zi a existenței bisericii pentru pacea în lume.Ce se întâmplă? Nu ne auzi? Ajută cu ceva că noi în fiecare eucaristie te implorăm pentru dreptate? Tu nu ne asculți, promisiunile tale sunt ca fumul? Ne spune sfântul Iacob că nu știm să cerem așa cum trebuie, bine, nu toți, unii știu alți nu, cine știe rugăciunea perfectă? Doar o inimă ascultătoare și umilă? Ș-apoi vine altă întrebare: când eu cer ceva Domnului, când vreo instituție religioasă cere la Dumnezeu ca în lume să fie pace, am eu oare inima pregătită pentru ceea ce cer? Aceasta este dilema, după părerea mea. Cum o să cer, în perfectă cunoștință de cauză, să vină împărăția ta când eu nu mă pot separa de împărăția lumii acesteia? Nu mă aștept la un răspuns. Când organizațiile religioase, creștine, ecleziastice, toate, începând cu mine cerem Domnului ca dreptatea sa fie un semn a prezenței lui între noi, în inima mea eu fac dreptate? Mă tem că trebuie să mă acuz, nu întotdeauna este așa. Aceste cuvinte ne ajută să ne facem un simplu dar serios examen de conștiință. Credința mea îmi spune că Dumnezeu nu este surd, Isus ne-a explicat cum să ne adresăm tatălui din ceruri. Ca și la un părinte de-al tău, care simte gingășie pentru copii lui. Dumnezeu vrea să ni-l dea pe Spiritul Sfânt cu toate darurile pe care acesta le are: ințelepciunea, pacea, sfatul bun, prudența, demnitatea.Toate aceste haruri care vin de la Duhul Sfânt. În schimb, inima mea răspunde cu ură deși Dumnezeu mă asigură de bunătatea spiritului ce mi la trimis. Este același duh care se vede la Isus pe cruce când acesta se roagă tatălui să-i ierte pe cei care-l răstigneau.Vrei și tu să-l vezi ,să-l auzi pe Duhul Sfânt? Este destul să spui o rugăciune din tot sufletul pentru acel care tu crezi ca ți-a greșit cel mai mult în viața ta. Ce zici, vrei să auzi ce caldă voce are? Spiritul Sfânt este de fapt avocatul celor care-ți greșesc.
  Isus mai spune că un tată,un tată rău chiar, niciodată n-o să-i dea fiului său un șarpe când acesta îi cere un ou. Aceasta desigur dacă îi este foame. Dacă fiul cere un ou să se joace cu el s-ar putea să nu-l primească. Atunci pentru ce mă rog și cer pacea de la Dumnezeu? Sunt dispus să o dau mai departe? Cer dreptate pentru toată lumea și eu nu fac dreptate nici în casa mea. Nu mai vorbesc de dușmani, ce dreptate, ce justiție le-aș arăta eu? Justiția care iartă? Cine dintre noi când se roagă îi cere Domnului ceea ce este darul absolut care este Sfântul Duh? Spiritul care ne sfințește și ne face asemenea lui Isus Cristos. Este bine și trebuie să te rogi pentru sănătate, să scapi dintr-un necaz, ca viata să nu aibă multe turbulențe. Eu trebuie să fiu conștient de ceea ce cer,să simt într-adevăr lipsa acută a lucrului pe care îl vreau.Nu poate fi o rugăciune buna numai pentru că am găsit-o scrisă într-o carte și mi-a plăcut cum sună. Nu te apuca să spui rugăciuni și cereri numai ca să nu taci,spune-le numai pe acelea care sunt scrise cu fierul roșu în inima ta. Spune-le răspicat și cu curaj: Doamne, am nevoie de aceasta. Sfântul Paul spune: cereți dar nu știți s-o faceți. Cât de mult valorează s-o faci cu umilință, să ceri Domnului să ne dea cu adevărat spiritul său și încrederea că o să te asculte.
  Înțelept este omul care are încredere în Dumnezeu. Înțelept este omul care nu se bazează pe cele lumești, pe cuvintele acestei lumi atât de înșelătoare. Este greu, trăim în această lume, nu putem să ne dăm la o parte dar trebuie să înțelegem că nu-i aparținem, noi suntem cetățeni ai cerului. Când spunem în rugăciunea domneasca, vie împărăția ta, mi-aș dori să o facem din toată inima pentru că împărăția aceasta a lumi de azi ne-a obosit. Este ca și un spectacol de groază unde nedreptatea, războiul, răutatea, ura, violenta au loje rezervate. Acestea trebuie combătute, începând cu cele din interiorul nostru, din suflet. N-o să aștept de exemplu, să se convertească cei care fac războiul în Siria, trebuie să mă convertesc în primul rând eu. Pentru aceasta este nevoie să lași omul vechi să moară cum zicea sfântul Paul, omul vechi din mine, omul făcut din sânge și oase, acel cu înclinație spre plăcerile carnale cum este răzbunarea, luxul, ambiția. Noi, sper, suntem construiți de către Spiritul Sfânt, suntem omul nou, spiritual care dacă nu există deja în noi sperăm să se nască în sufletul nostru. Omul cu asemănarea lui Isus. Aceasta este rugăciunea noastră în care insistăm: dă-mi Doamne duhul tău și modelează-mă după voia ta.

     Juan Bernardo,preot