Compasiune

10 septembrie 2015,ora 20:22,Parohia Coslada 

  Această neasemuită scrisoare a sfântului Paul către coloseni ne descoperă misterul vocației la care suntem toți chemați. Ne face să înțelegem cum este posibil ca noi care suntem moștenitori ai lui Dumnezeu prin harul pe care acesta ni l-a dăruit din milă și din dragoste, suntem chemați să fim asemănători cu Isus ,uniți într-atâta încât să formăm un singur corp cu consecințele care rezultă din această uniune.   Dacă sunteți atât de uniți înseamnă că sunteți sfinți, aleși și iubiți pentru că Dumnezeu a vărsat în voi toată sfințenia lui. Singuri nu ne putem sfinți, nu avem un spirit al nostru, personal, care să ne îndrume. Aceasta o face doar Spiritul Sfânt, spiritul lui Dumnezeu, acesta este cel care lucrează neobosit. Voi sunteți templul spiritului lui Dumnezeu, care duceți în ființa voastră această iubire aprinsă, sunteți sacramentul de dragoste al tatălui ceresc.   Această iubire trebuie să se manifeste în compasiunea față de ceilalți, în cuvintele dulci ce vin ca un alean în durerea celuilalt ce suferă ,care poate încă nu a ajuns să cunoască cu adevărat pe Isus Cristos.
   Compasiune înseamnă să treci și tu prin acele dureri pe care le are cel de lângă tine, să simți într-adevăr durerea pe care o simte celălalt. Biserica nu se poate izola, trebuie și ea să simtă durerile celorlalți ca și cum ar fi ale ei, să-l implore pe Dumnezeu în toate modurile și în tot momentul.   Toți colaborăm de o formă sau alta ca cel rău să împărățească. Să cerem la Dumnezeu să fie el împăratul nostru. Ce-o să fie de păcătoși, de cei care nu-l cunosc pe Dumnezeu? Sunt întrebări care trebuie să ni le punem, aceasta este compasiunea. Să te doară pentru cei care nu au cunoscut încă experiența lui Dumnezeu, că acesta este tatăl tău, că tu ești fiul lui și că prin aceasta ai ADN-ul lui care este Duhul Sfânt. După modul în care se comportă un tată așa trebuie să mă port și eu. Nu pentru că există o lege care să o respect ci pentru că am același simțământ de iubire față de cel de lângă mine așa cum Tatăl îl are pentru mine, același spirit.
   Sfântul Luca adaugă la binecuvântările de pe munte un lucru pe care ceilalți nu l-au consemnat. Iubește-l pe dușmanul tău, dar nu cu spiritul tău pentru că nu o să poți. Când cineva îți face un rău, mai ales dacă nu l-am meritat cu spiritul tău rănit nu o să poți ierta dar cu spiritul lui Dumnezeu se poate suporta, încerca. Ca și dragostea unei mame când de exemplu un fiu adolescent o insultă, chiar dacă acest lucru o arde la inimă ,va găsi puterea să-l ierte. Acesta este spiritul de care avem nevoie atunci când cineva ne supără. Dragostea față de fiul tău nu se termină când el greșește.   La fel spune și Isus: fi-ți ca și tatăl vostru din ceruri. Fiul trebuie să-i semene tatălui, dacă o să fim așa, în noi oamenii, prieteni sau dușmani, o să vadă trăsăturile lui Dumnezeu. Pe Domnul nu l-a văzut nimeni niciodată dar trăsăturile lui le-am văzut la fiul său ,la comportamentul lui, în ceea ce avea omenesc în el. Biserica trebuie să scoată în evidență trăsăturile lui Isus. Câteodată, parcă în loc să facă acest lucru, biserica ascunde fața lui Dumnezeu pe pământ ,pe Isus Cristos. Cu mine primul, care făcând parte din biserică nu arăt celorlalți adevărata față a lui Dumnezeu. Este și o lipsă mare de cunoaștere, pe de o parte din lipsa de interes în căutarea acestei imagini iar pe de alta este faptul că nu suntem obișnuiți să arătăm lumii ceea ce știm.   Cine în această lume care nu are pe Duhul Sfânt poate vorbi de bine pe dușmanul său? Nimeni. Cine speră ca acest lucru să se întâmple în el la modul natural? Probabil creștinul care îl are pe Spiritul Sfânt, care locuiește în sufletul lui. 
   Când ți se cere, dă. Lui Isus i s-a cerut viața iar acesta a dat-o liber, voluntar. Cine-ți ia cămașa dă-i și haina, dă-i și altele. Este unica formă de a te comporta ca ființă omenească. Unica formă plăcută lui Dumnezeu. Văzându-l pe Isus răstignit îți dai seama de iubirea ce a avut-o față de tine încât nu numai hainele și le-a dat ci chiar viața. Cum el este capul bisericii și noi suntem părți ale corpului suntem și noi crucificați ca și el în fața acestei lumi. Nu ne așteptăm să ne întoarcă bine la bine. Nu, nici vorbă. Câteodată o să mai primești o mulțumire, altă dată o să te urască. Spune Isus: mie mi-au făcut-o, ce credeți că vouă nu o să vă facă? Sunt sigur că da. Dar ținând cont de faptul că Dumnezeu ne veghează nu trebuie să vă fie frică. Fiți ca el care este mila și compasiunea infinită.
  
  Juan Bernardo, preot