Ascultă

 6 octombrie,2025,oră 19:20,Parohia Coslada 

Ascultă, 
   Milostenia lui Dumnezeu este întotdeauna prezentă.Atitudinea omului în fața iubiri lui Dumnezeu, care nu dă înapoi, și cum am mai spus-o este sigilată cu sângele fiului său,este de a vedea că este un sacrificiu pentru noi din partea Domnului. Dragostea lui față de noi este curată,este fidel față de noi.Nouă acuma ne vine rândul la  acțiune, la o atitudine permanentă de regret ,de părere de rău. Dacă nu ,dragostea lui Dumnezeu o să cadă peste noi ca și pe un vas întors cu gura în jos. Așa n-o să poată să se umple sufletul de harul lui Dumnezeu.  Trebuie ca eu să mă eliberez de tot ce mă împiedică să am o relație fidelă cu Dumnezeu,trebuie să mă scap de păcate. Este dificil azi să înțelegem aceasta în viața obișnuită cu lumea care ne înconjoară, și de însăși biserica. Întotdeauna este necesară convertirea, dar cum să faci ca omul, creștinul, să aibă conștiință, că are nevoie zilnic de ea? Dacă nu are convingerea că a păcătuit nu simte că are nevoie de convertire.Care dintre voi se consideră curat, fără pată?
    Să fi conștient că ai păcătuit nu înseamnă că trebuie să fi trist și într-o continuă amărăciune. Este să ști cu bucurie că Tatăl meu o să mă scoată din aceasta, este apropierea de el cu foame de dragostea  și iertarea lui. Dar omul,și mă refer la creștinul de azi, nu are timp nici măcar să-și facă un mic examen de conștiință. Ziua este ocupat. și noaptea la fel.
    Cum să te așezi la picioarele lui Isus ca și Maria? În evanghelie, atitudinea Martei și a Mariei nu spune că ar fi contrare una cu cealaltă, faptul este că una nu este necesară iar cealaltă da. Prima trebuie s-o faci, dar fără nervi, fără grabă, nu cum suntem obișnuiți să le facem toate repede, inclusiv când ne rugăm dacă se poate, să dureze cât mai puțin sau ne rugăm în timp ce facem altceva. Dar spune-mi și mie,încotro fugi? Dacă țelul tău este Dumnezeu, la ce alergi? El este chiar lângă tine. Isus ne spune aici ,în această pagină a evangheliei, în acest dialog cu Marta, că este bine ce face , dar, că există altceva mai bun de făcut, ceva cu care o să rămâi, care nu o să ți-l ia nimeni niciodată. Pentru că mai mult decât orice este ascultarea, este prima poruncă a iudeilor și prima poruncă a creștinului. Cum fiul lui Dumnezeu este chiar cuvântul întrupat, obligația creștinului și a biserici este de a-l asculta , și de a-l urma. Abia apoi vine acțiunea, fără să te oprești din ascultat și aceasta pentru că suntem discipoli și discipolul este cel care-l ascultă pe maestru și învață.
     Suntem elevii lui Dumnezeu și ascultăm cuvântul lui care a coborât pe pământ ca om, ca să-l înțelegem mai bine. Nu vreau să mă înțelegeți greșit privind cele două acțiuni cum ar fi, cea de muncă și cea contemplativă care este obișnuită în mânăstiri, de exemplu.Viața creștinului este întotdeauna contemplativă,  întotdeauna. Pot să lucrez orice și mă simt în fața Tatălui, sau, pot să nu fac nimic, nici măcar să ascult. Câți sunt care sunt în biserică și în acest moment nu ascultă? Mulți. Este vorba de a împlini prima poruncă, este ceea ce face Maria. Și-a dat seama că Isus Cristos are cuvinte care dau viață. Acest cuvânt este semănat  și în inima noastră pentru ca viața noastră să dea fructul pe care acest cuvânt l-a semănat. Dacă acest cuvânt nu fructifică, rămânem în continuare la fel cum am fost înainte de a-l auzi. Ce se întâmplă cu tot acest dute-vino? Ce căutăm,ce vrem de fapt? Ne lipsește liniștea. O liniște contemplativă, adică dacă Domnul este lumina și salvarea mea și dacă în cuvântul lui este viață eternă ce grijă să mai am? cum confesează sfântul Petru. 
   Trebuie să găsesc momente  în viața mea în care să mă pun cu inima la picioarele lui Isus care este cuvântul Domnului. Dacă un creștin, pentru mult ce mă dor plămânii să o strig, nu citește Scriptura încercând să-l înțeleagă pe Isus, nu este un discipol al Domnului. Eu ca elev al său dacă nu citesc să aflu despre el nu mă pot numi discipol al său. Acest mod de a fi creștin,fără un studiu aprofundat al cărții sfinte, se termină mai devreme sau mai târziu.Trebuie să se termine și-o să rămână în biserică numai acei care, ca și Maria, sora Martei, au foame de Scriptură, de cuvântul lui Dumnezeu. Este adevărat că oamenii sunt mereu între probleme nerezolvate așa ca Marta, trebuie să fac asta ,trebuie să fac aia, suntem cu sufletul neliniștit ,dar până la urmă, este necesar să găsești acel moment, chiar dacă numai odată pe zi în care să te pui în fața cuvântului lui Dumnezeu. 
   Printre orele pe care le petreci la calculator sau în fața televizorului desigur că se pot găsi câteva minute în care să aprofundezi Biblia. Dacă nu faci așa, religia ta se bazează numai pe devoțiuni și acestea nu duc nicăieri. Domnul ne-a spus ca prima poruncă ,ascultă Israel, ascultă poporul meu, iar în noul testament porunca lui Dumnezeu este: acesta este fiul meu, ascultați-l. Dacă biserica nu este nici ea discipolă, adică elevă studioasă, nu poate fi învățătoare și așteptăm ca unicul învățător să fie Papa sau nu știu ce față bisericească cu masterate în teologie. Nu, Papa nu este unicul învățător, toată biserica trebuie să fie discipol și învățător. Biserica sunt eu, Juan Bernardo și tu Carmen și tu Elena și toți care au fost botezați și cred.
     Consiliul Vatican 2 spune că biserica este „mater i magistra”, adică mamă și învățătoare. Mamă nu poate fi dacă nu întrupează cuvântul domnului pentru cei care se botează. Ea trebuie să crească în pântecele ei acest copil și apoi să-l nască sub forma cuvântului, pe care să-l audă toți. Oricum, mulți dintre cei botezați nu sunt fii ai bisericii. Sunt fii ai prostiei părinților, care din mândrie, din vanitate, vor să facă o mică petrecere între prieteni, ca să nu fie mai prejos decât vecinul. Acest copil nu este fiu a lui Dumnezeu, desigur simbolic vorbind. Sfântul Duh nu vine doar prin ungerea care o face preotul, el are nevoie și de a fi primit. Dacă sacul este fără fund, și aici este cazul celor care trec pe la biserică numai de trei ori în viață, harul  lui Dumnezeu care este Sfântul Spirit nu-și va găsi locul, spune sfântul Paul. Trebuie să fim ca un vas gol, gata să primească harul. Dacă vasul este întors cu fața în jos, toate  ungerile  cu mir, rugăciuni făcute de întreaga parohie, pomeni și activități de binefacere, sunt toate în zadar.
     Fiu al biserici este un fiu al credinței. Nici biserica nu este biserică dacă nu se umple de înțelepciune, care este Cristos. Sfântul Paul spune: acuma vorbește Isus, care trăiește în mine, gândesc ca și el, vorbesc după modelul lui, arătând tuturor care este drumul care duce la viața veșnică. Restul, este un lucru secundar, nu este nici bun nici rău, pur și simplu nu contează.Adevăr grăiește Isus: ești tentată Marta să faci multe, poate că dintre ele doar pentru a atrage atenția. Dar nu numai cu pâine trăiește omul ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu, iar sora ta a ales ce este mai bun . 
   Încă de la Consiliul Vatican 2, o perioadă destul de lungă de timp, preoți, prezbiteri, episcopi suntem  ca și Marta. Ce-i de făcut, acum de exemplu, cu anul sfintei Teresa? Excursii la mormântul ei, haideți să-i implicăm și pe tineri, să facem o reculegere cu familiile în care să ne gândim la sfântă, să umplem agenda cu tot felul de activități. Da, este bine și acest lucru, dar nu este obligatoriu, nu este o necesitate, putem și fără. Să ne așezăm în schimb cu Biblia la picioarele lui Isus este considerată o pierdere de timp. Nu,categoric nu. Pierdere de timp sunt toate celelalte pentru că n-o să rămâi cu nimic sau cu foarte puțin. După ce se întorc auzi că au petrecut bine, am văzut camera sfintei, au fost niște ghizi foarte amabili, ce emoție să vezi și să atingi hainele pe care
sfânta Tereza le purta.
  Ai atins cumva cuvântul lui Isus,evanghelia? Pentru că acest lucru este cu adevărat important. Dacă nu, înseamnă că nu ai avansat deloc. Pentru aceasta Isus îi spune Martei: ești foarte agitată, învață de la sora ta. Ascultă! 
                                    Juan Bernardo, preot