2 august 2015, ora12:27,Parohia Coslada
Moștenitor
În această scrisoare apostolul Iacob ne cere, ne impune să ne punem haina unei noi condiții umane. Prin botez ne-am născut din nou, avem altă identitate, altă naturalitate. Cea care o avem de la părinții noștri, identitate a acestei lumi este lucrarea lui Dumnezeu fără nici o îndoială dar este o identitate mortală ,se termină într-o zi.
Aici este vorba de haina pe care o primim la botez când biserica rupe apa ca și la o mamă în devenire, ca să te naști tu, nu ca un individ pregătit pentru moarte ci pentru viața eternă. Isus a trecut prin moarte ca să-ți deschidă ție poarta vieții. Același spirit care a coborât asupra lui Isus Cristos este cel care coboară asupra ta în momentul botezului.
Dacă noi avem o identitate divină prin darul lui Isus cum putem să ne manifestăm în această lume altfel decât Isus? Nu cu mintea pe care această lume ne-o formează după interesul care îl are legat de noi. Unitatea deplină între Isus și noi se cheamă comuniune. Criteriul uman de a judeca ne face să credem că cel mai important pentru noi este imaginea, contul din bancă, să fi o vedetă, puterea financiară sau politică, să pari mai mult decât ceea ce ești, să-ți dorești mai mult. Totul acesta este trecător și fără nici o importanță. Chiar și gândurile noastre trebuie să fie în pas cu moda. Nu te mira dacă un tânăr din familia ta o să-ți spună că ești învechit și ramolit. Ca să fim acceptați de copiii noștri suntem în stare să renunțăm la gândirea și la acțiunile care ne vin din inimă ,acelea care știm că sunt bune. Luăm decizii în contra a ceea ce vrem numai ca cei din jur să ne vadă bine.
Judecata omului se schimbă după mersul acestei lumi, nu după interesul său personal. Aceasta nu este înțelepciune, este doar un trai pe o pasarelă construită pe nisip. Când o casă se ridică pe nisip vin valuri și vânturi ,vine o modă nouă că nu mai ști nici cine ești, pentru că nu ești la zi cu ceea ce faci. Îmi spune un coleg preot după o liturghie; trebuie să fim la zi cu tot ce este nou. I-am cerut să-mi explice ce este pentru el să trăiască în actualitate. Să gândești cum ți se cere să gândești? Sau să ai criteriile tale despre viață care vin de când te-ai născut și vor dura toată viața. Criterii care nu sunt nici vechi nici noi, sunt de fapt ceea ce se cheamă pe scurt înțelepciune. Aceasta ți-o dă Spiritul Sfânt care este învățătorul nostru din interior.
Ce este să fi la zi? Care zi? Să fi la modă este să spui mișto în loc de bine? Coborâm mult ștacheta la modul și cuvintele cu care ne exprimăm, ne rămân la dispoziție puține fraze cu care să comunicăm. Trebuie să facem o renovare în gândirea noastră ,să fie mintea plină de învățăturile lui Isus. Unicul izvor de viață este el, singura pâine care ne alimentează nu corpul ci sufletul. Dumnezeu ne-a pregătit hrana pentru călătoria prin aceasta viață așa cum a pregătit pentru evrei pâinea la traversarea de 40 de ani a deșertului .Numai în uniune cu Isus și hrănindu-ne cu cuvântul său spiritul lui Dumnezeu o să ne dea harul cunoașterii. Acest spirit ne spune că Dumnezeu ne cheamă să fim eterni. Lumea este hotărâtă și o și face să-ți coboare continuu demnitatea, eu-l tău, îți dă zilnic informații chiar despre tine însuți complet false și aceasta ca să te facă să depinzi de opinii străine de inima ta. Și uite așa auto estimarea ta coboară sau urcă pe o scară falsă după ce zice lumea cu privire la tine.
Care-i creștinul care stă în picioare în mijlocul tuturor și spune: identitatea mea mi-a dat-o Dumnezeu din ceruri, el este tatăl meu? Știți că Isus Cristos considera statul în picioare în fața cuiva sau în fața a ceva ca un lucru bun, este mai pe înțelesul nostru să ai coloană vertebrală, să ai propriile opinii, să ai ca țel adevărul. El nu se schimbă, nici nu se îndoiește în acțiunile lui chiar dacă unii dintre voi cred că azi e și mâine nu. A-ți văzut desigur modele de frumusețe de-a lungul istoriei artei care în diferite perioade au alte standarde. Vă amintiți femeile voluptoase din perioada renașterii. Ce diferență față de modelele actuale, frumoase și ele dar uscate.
Stau și mă uit câteodată și-mi spun: acesta sunt eu, un obiect al economiei lumii acesteia, un număr de asigurare socială sau un număr de cont? Nu. Eu sunt fiul celui preaînalt, moștenitorul lui Dumnezeu, principe al gloriei și tot ce este sub acest nivel nu mă interesează pentru că totul va fi țărână. Eu sunt chemat să moștenesc tronul lui Dumnezeu, cu Isus Cristos.
Mulți din cei care-l urmau pe Isus, chiar el o spune, o făceau pentru că le umplea burțile nu pentru că erau interesați de el. Când suntem și noi călători în căutarea lui Isus o facem ca să obținem de la el lucruri. Căutăm câteodată imagini care nu sunt nici măcar ale lui Cristos, imagini pe care le considerăm făcătoare de minuni. Ce lucruri importante am ajuns să-i cerem, să iau sala la examenul de conducere și după ce cădem spunem că Dumnezeu nu ne aude. Dar tu îl asculți? Ești ca un copil care tropăie de ciudă că tatăl nu-i cumpără jucăria favorită fără să ți cont de ce acesta spune.
Noi suntem pe această lume, pe acest pământ binecuvântat și pășim către plinătatea lui care este însuși Dumnezeu trecând prin diferite probe. Credința ne este pusă la încercare, nu ca Tatăl să știe dacă îl ascultăm ca fii sau ca sclavi, el ne cunoaște sufletul. Trebuie eu însumi să văd dacă sunt capabil să-mi pun viața și visele în mâinile singurului care mi le poate susține. Chiar și atunci când trec prin necazuri mari și nu văd brațele Domnului. Isus a trecut prin aceasta. Mă întâlnesc cu persoane care nu vin niciodată la biserică și-mi spun că ei cu adevărat l-au cunoscut pe Isus, că ei au multă credință.
Ce este credința, să crezi că Dumnezeu există? Asta o crede și satana în schimb acesta nu vrea viața eternă, nu vrea mântuirea, nu este fiul lui Dumnezeu. Credința adevărată este să-ți pui viața în mâinile celui de sus în special când umbre mari și nopți adânci vin peste tine. Să ai încredere că dacă te scufunzi o să-ți întindă mâna așa ca la Petru pe mare. Ne asigurăm viața și bunurile, le reasigurăm crezând că odată făcută polița, nici tu și nici familia ta nu o să aibă de suferit. Ce bine.
Viața este dură, are multe redute pe care trebuie să le înving, nu trebuie decât să spun: în mâinile tale Tată îmi las sufletul. Numai așa o să faceți lucrarea pe care Dumnezeu o așteaptă de la noi o spune Isus. Care este gestul pe care Tatăl îl așteaptă de la tine? Să crezi în cel pe care l-a trimis, să nu privești cu frică la ce o să vină pentru că ai de partea ta pe păstorul ce bun, o să fi pentru totdeauna sub protecția lui divină .
Juan Bernardo, preot
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu